Dupa cum unii dintre voi stiti, iar altii aflati abia acum, la a editia a III-a a taberei, am avut un concurs si vom incerca sa impamantenim aceasta ‘traditie’ si in taberele viitoare.
Tema de la Olanesti 3 a fost un eseu pe tema “Cum s-ar fi denumit REIKI-ul si simbolurile sale daca Usui s-ar fi numit Ion”. Evident, o transpunere/translatare in varianta romaneasca a unui sistem, a unor valori, a unei istorii. S-a dorit ori sperat a fi mai mult un exercitiu de spiritualitate decat unul de imaginatie.
Fiind in premiera un astfel de concurs, organizatorii au avut unele lacune de explicare, iar participantii unele… rezerve de abordare. Ca sa nu mai vorbim de criza de timp:)
Oricum, din cele cateva lucrari intrate in concurs, doua s-au detasat prin excelenta.
Mihai – marele castigator (al unui bol tibetan) cu eseul “Atingerea ingerilor”
Nona – Premiul de popularitate (constand in aplauze unanime si o invitatie la bere) cu o abordare plina de ironie si ritm – “PURAI – reiki-ul autohton”.
Redam in continuare eseurile castigatoare cu mentiunea ca acest concurs, mai bine zis aceasta provocare ramane deschisa tuturor celor care vor sa-si incerce inspiratia, talentul literar si nu in ultimul rand, spiritualitatea.
Nu, REIKI-ul romanesc NU este un exercitiu de patriotism, ci mai degraba un exercitiu de universalitate si atingere a esentelor. Sa vedem cum acceptati aceasta provocare on-line care nu are niciun premiu, dar nici limita de timp. 🙂 Asteptam lucrarile voastre pe e-mail: camera306@yahoo.com si le vom publica aici pe masura ce le primim si avem acceptul vostru de popularizare.
Atingerea ingerilor
By Ion
A fost odata un cioban care se numea Ion. La inceputul unei ierni, dupa ce a coborat cu oile de pe munte, a constatat cu tristete ca unul dintre cainii lui de incredere lipsea. Fiind un om cu suflet bun, si-a lasat oile in grija familiei si, ignorand vremea potrivnica, s-a intors pe munte in cautarea cainelui sau.
Ajuns sus, si-a gasit cainele, care avea un picior rupt si era ascuns la adapost in spatele unei stanci. Fiind obosit, Ion s-a gandit ca ar fi mai bine sa mai astepte si el acolo, la acel adapost, sperand ca in ziua urmatoarea vremea va fi mai buna, iar coborarea, avand si cainele in brate, ii va fi mai usoara. Insa zilele treceau, viscolul era tot mai puternic, zadarnicind orice speranta de-a lui Ion de a cobori in sat. I-a legat cainelui piciorul bolnav si, fiind un om cu credinta in Dumnezeu, a inceput sa se roage neincetat, totodata si pentru a mai uita de foame si de frig.
Zilele treceau, una dupa alta, vremea continua sa fie tot mai rea, iar Ion era tot mai slabit. In seara celei de-a douazeci si una zi, simtindu-se la capatul puterilor, Ion a mai rostit o rugaciune si a adormit alaturi de cainele sau care abia mai respira. In acea noapte, a avut un vis foarte puternic in care a venit un inger care, fara sa spuna nimic, s-a aplecat asupra lui, punandu-si cu blandete palmele stralucitoare pe capul lui Ion. Cat timp au stat astfel, lui Ion i s-au perindat prin fata ochilor o multime de simboluri si forme, dar Ion, fiind un om simplu, a retinut doar trei dintre acestea.
Dimineata l-a gasit pe Ion complet schimbat. Desi cu o seara inainte era la capatul puterilor, acum se simtea foarte bine si gata sa coboare in sat. Uimit peste masura de visul avut si de starea buna in care se afla, a incercat sa ii faca si el cainelui sau ceea ce ingerul ii facuse lui in vis. De fapt, nici nu era sigur daca a fost un vis sau altceva. Si-a asezat si el palmele pe capul cainelui cu gandul la simbolurile pe care si le mai amintea. Dupa cateva minute, cainele s-a ridicat, latrand cu veselie si gata de drum. In drumul lor catre sat, au dat de o vrabiuta care zacea mai mult moarta decat vie, intr-un petec de iarba neatins de zapada. Milostiv din fire, Ion a luat vrabiuta si tinand-o intre palme, au continuat drumul catre sat. Dupa cateva minute de mers, Ion a simtit miscari intre palme, iar cand le-a deschis, vrabiuta si-a luat zborul, ciripind vesela.
Ajuns in sat, Ion a povestit tuturor miracolul petrecut pe munte. Pentru a nu fi uitate, Ion a desenat si apoi denumit simbolurile aratate de catre ingerul din vis. Astfel a devenit cunoscut simbolul prin care Ion primea acces la puterea lui Dumnezeu, sub numele “PD” (Puterea lui Dumnezeu). Pe parcursul demonstratiilor facute de Ion, a observat ca anumiti oameni nu sunt suficient de deschisi pentru a primi puterea lui Dumnezeu prin intermediul lui Ion sau poate ca ar fi fost, dar la distanta. Atunci si-a mai amintit doua simboluri, unul pe care l-a numit “DSD” (Deschiderea sufletului catre Dumnezeu) si “SDTD” (Sunt deasupra timpului si a distantei). Multi dintre oamenii care au asistat la faptele de vindecare savarsite de Ion, l-au rugat sa-i invete si pe ei, si astfel miracolul petrecut pe acel munte a supravietuit pana astazi si, imbratisandu-l, ne facem calea mult mai usoara.
Mihai
PURAI, Reiki-ul autohton
PuRai este un sistem de „terapia pumnului aducătoare de lumină sub formă de stele verzi“ Terapia este eficientă, simplă, accesibilă oricărui bărbat român indiferent de vârstă, studii sau apartenenţă socială. Cum în ţară există numeroase şcoli şi foarte mulţi maeştri de la care se poate primi iniţierea/acordajul (absolut obligatorie pentru practicarea PuRai, indiferent de nivelul de „performanţă“ către care se tinde), prezenţa acestui sistem de terapie şi cunoaştere în bagajul celui care doreşte să-şi trateze sufletul şi să-şi apere trupul este necesară.
Denumirea de PuRai asociază prima silabă a substantivului pumn cu substantivul rai rămânând veşnic fideli principiului românesc conform căruia „bătaia este ruptă din Rai”.
Precum multe alte calităţi şi înzestrări naturale, capacitatea românului de a primi impulsuri de la Dumnezeu care „Nu bate cu parul” şi de a le transmite ,prin „altoire”, nevestei, copiilor şi altor nevolnici, s-a redus în timp, mai ales în vremurile când bărbaţii maturi piereau în luptele cu turcii şi tătarii iar femeile preluaseră conducerea obştilor rămase la vatră.
Fondatorul PuRai-ului aşa cum îl ştim până astăzi, este ION PLUGARUL care a trăit pe meleagurile moldave la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Acest vajnic răzeş a încercat să redea capacitatea de educare, vindecare spirituală, apărare şi dominaţie cuvenită bărbaţilor adevăraţi.
Pornind de la tradiţia biblică potrivit căreia Moise nu se despărţea de toiagul său iar Sfântul Ilie vindeca relele folosind biciul de foc şi ţinând cont şi de tradiţia orală la care avea acces, apoi trecând printr-o proprie experienţă mistică în postul de 40 de zile, ION PLUGARUL a atins nivelul de cunoaştere şi de evoluţie personală necesar pentru a vedea răspunsul la întrebările sale.
A început prin a aplica celor nevolnici proceduri energetice specifice cum ar fi: pumnul în gură; şutul în dos şi croitul pe spinare. Pentru echilibrarea energetică ION PLUGARUL utiliza mai întâi măsurători radiestezice cu băţul pe spinarea păcătoşilor ce trebuiau vindecaţi de lene, obrăznicie, furăciuni şi altele asemenea. A pornit apoi cu traista după gât, cu un băţ într-o mână şi căciula pe urechi să mediatizeze principiile PuRai
“Nu fiţi ingrijoraţi
Nu fiţi supăraţi; Doar cei tari sunt respectaţi”
Cu aceste „afirmaţii“ sau principii PuRai îşi începe ziua simplul practicant sau maestrul.
Răspândit azi atât în România cât şi în alte ţări civilizate, cu inevitabile modernizări şi variaţiuni pe aceeaşi temă, PuRai este accesibil oricui doreşte să-i cunoască şi să-i aplice principiile.
Simbolurile PuRai, ca şi informaţiile necesare pentru activarea lor, i-au fost revelate răzeşului nostru într-o toamnă târzie, după degustarea a 5 ocale de tulburel. În acest fel a fost redescoperită şi a redevenit accesibilă o antică metodă de vindecare, care nu face altceva decât să lumineze câmpul vizual al pacientului care începe să vadă stele verzi, după care fuge mâncând pământul optimizându-i-se instantaneu calităţile de maratonist simultan cu diversificarea dietei alimentare.
După fiecare iniţiere, urmează o perioadă de criză de vindecare, cu o durată de câteva zile, în care practicantul trebuie să-şi facă autotratament zilnic cu comprese reci şi să practice un regim de viaţă cât mai echilibrat şi cu un meniu lacto-vegetarian în cazul în care tratamentul s-a terminat cu pierderea dinţilor din faţă.
Simbolurile PuRai-ului autohton sunt:
Ciu Ciu Iei: simbolul puterii – sau „ O să-ţi dau de-aici!“ Concentrează şi amplifică energia celui căruia îi dă mâna să facă semnul respectiv către neiniţiaţi.
Hai Sic Tir: simbolul mental-emoţional – „ Turcul şi românul sunt împreună“ Deschide gâlceava şi dimensiunea conflictului
Tu Ţi .. Mă Ti: simbolul de distanţă – „Fără trecut, prezent sau viitor“ Permite transmiterea energiilor atât către cei prezenţi cât şi către antecesori.
Dă Tu Întâi sau Iai Maul este simbolul iluminării folosit in toate sistemele PuRai. Este simbolul Sursei Supreme de înţelepciune. Este uneori tradus ca “Marea Iluminare”. Utilizarea acestui simbol asigură supremaţia practicantului şi eliminarea tuturor energiilor negative.
Simbolul Dă Tu Întâi poate fi folosit in combinatie cu toate simbolurile cunoscute.
***
Cele prezentate mai sus, ca şi experienţa practică a celor prezenţi, conduc, după umila mea părere, la concluzia că cei care doresc sănătate şi împlinire spirituală, dar şi clarviziune, contact cu ghizi spirituali, tehnici de luptă şi de protecţie şi utilizarea puterii minţii trebuie să uite de PuRai-ul autohton şi să urmeze, neabătut, REIKI-ul tradiţional.
Nona
Leave a comment