Feeds:
Posts
Comments

Posts Tagged ‘Vlad T. Popescu’

Si ne-am intors.

Si a fost atat de plin si de frumos si de toate cele, incat nu am mai apucat sa scriu nimic, desi imi propusesem asta de la inceput. Din ce imi amintesc, pot mentiona urmatoarele: Alex s-a intors la Tai Chi, zi de zi. Fetele au trecut in fata, pe rand, si au facut singure miscarile cap-coada. Don Beckett ne-a oferit o mostra de Johrei :). Cu Vlad T. Popescu am discutat despre protocolul de terapie si despre gradul de fuga din fata lectiilor de invatat. Cu Mihai Petrea am vorbit despre timp, viitor si conduita personala. Asta in teorie. Practic, am asistat la o serie de momente comice si absolut naturale, venite din partea publicului, astfel incat la finalul prelegerii radeam cu totii cu lacrimi. Cu Roberto Quaglia am vorbit despre viitor intr-un alt mod, despre teoria jocului si despre orice subiect a ajuns in discutie. Cu Georgeta Popescu am facut meditatii, teste si am aflat chestii despre noi. Extremele noastre in diverse campuri, atitudinea fata de timp si cum ni-l ocupam in mod intentionat. O parte din noi au mers la Ramnicu Valcea, la lansarea cartii lui Don Beckett si apoi la plimbare prin mall, la inghetata. Am ajuns din nou la coloana. Pe acelasi drum, facut de atatea ori, cu alti oameni, insa mereu nou. Am stat la rau, unde in albia care era seaca anul trecut, acum curgeau suvoaie de apa albastru-smarald. Poate asa e si drumul nostru; la inceput secat si uscat, dar dupa o vreme devine plin. Noi suntem cei care il umplem, fara sa ne dam seama macar. Pe malul raului, un foc facut de fete. Uniune intre foc, apa si pamant, la fel ca in Johrei-ul lui Don. Nicu Gecse ne-a aratat simboluri solare, ne-a invatat cate ceva din japoneza si ne-a facut niste acordaje faine de tot. Si am avut un gratar in loc de incheiere. Si multe, multe poze. O atmosfera incredibila; parca de la o tabara la alta e tot mai bine. Iar editia asta le-a intrecut pe toate.

Si aici, poze alandala, pe care mi-e lene sa le inserez in text.

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Ne-am adunat de ieri de pe la 10 si pana la 19 la Hotelul Nina din Olanesti. Mai putini ca in primavara, mvai noi si deci mai entuziasti in ale cunosterii si participarii la cursuri. Veteranii au putut evalua din prima schimbarile din statiune – la izvoare nu mai era niciun bodyguard, dar intrarile sunt pazite acum de automate cu fise; Turnul a fost renovat si si-a deschis terasa, in ‘centru’ BRD-ul si-a extins sediul, tarabele au disparut aproape cu desavarsire. Statiunea e mai linistita ca altadata si papanasii de la Premier sunt mai buni decat cei de la Noel! 🙂

Primul curs l-a tinut Costi de la 18.00 si pentru cei care nu au facut terapie niciodata a fost cu adevarat interesant. Cu Aida pe post de material didactic – pe scaun in fata si cu campurile incarcate si chakrele facute varza – rand pe rand cursantii au scanat aura, au “greblat” emisia centrilor energetici. Au evaluat situatia 🙂 Totul e sa exersezi, reperele ti le stabilesti singur pe masura ce acumulezi experienta. Pana la urma ansa poate da eroare in caz ca vrei sa faci evaluarile prin masuratori, ‘vederea’ te poate baga si ea in ceata, “mainile insa nu te inseala niciodata” afirma Costi. Pentru ca un singur “material didactic” nu era suficient, Moni a venit voluntar in fata, a luat si ea loc pe un scaun si dupa ce s-a incarcat cu intuneric, ne-a stat la dispozitie s-o scanam.

Deschiderea festiva a avut loc de la ora 20.30 dupa care Yeti si-a batut recordul de arta a meditatiei: pana pe la orele 23.00 am sondat binefacerile starii Alpha, a incarcarii energetice, a descoperirii de sine… Nu chiar toti, unii au optat pentru socializare prin statiune.
Cam asta, pe scurt. De la cea de-a patra editie a taberei, salutari la toata lumea!

Read Full Post »

“Ca peste tot este o continua lupta intre dogma si inovatie…” 

Interviu cu maestrul Reiki Vlad T. Popescu

 

“Uneori vad cum altii incalca frontierele Reiki nu din dorinta de a-l perfectiona, ci din lene, din orgoliu, din... Alteori descopar cum exploratorii adevarati se intorc de dincolo de frontiere cu comori ce merita impartite cu altii...”

“Uneori vad cum altii incalca frontierele Reiki nu din dorinta de a-l perfectiona, ci din lene, din orgoliu, din... Alteori descopar cum exploratorii adevarati se intorc de dincolo de frontiere cu comori ce merita impartite cu altii...”

Frontierele Reiki. De ce ai abordat acest subiect in noua ta carte? Consideri ca Reiki-ul e suficient de definit si cunoscut in Romania pentru a-i analiza deja “frontierele”?

Reiki nu este o stiinta, ci o arta, asa ca nu are nevoie sa se aseze in constiinta generala pentru a explora ce este el si ce este dincolo de el. Un singur “artist” sa existe si acesta are libertatea de a merge mai departe. Pe de alta parte, arta fiind si regulile mai greu de suportat fiind, el risca sa alunece dincolo de el insusi si sa nu mai poata fi definit corect, de aceea mi-am propus sa ofer nu atat frontierele, cat o modalitate de a le stabili.
Si de cunoscut este cunoscut in Romania – n-ar fi fost, asa cum amintesc si in carte, fara eforturile lui Ovidiu-Dragos Argesanu, caruia trebuie sa-i multumim mereu.

Unde te-ai pozitionat pe granita?  Ca abordare, privesti din ‘tara’ Reiki spre exterior, din exterior spre Reiki sau esti cumva deasupra… frontierelor?

Uneori, privesc din interior si vad cum altii incalca frontierele Reiki nu din dorinta de a-l perfectiona, ci din lene, din orgoliu, din… Este momentul in care imi vine sa ridic un gard inalt, din beton. Alteori descopar cum exploratorii adevarati se intorc de dincolo de frontiere cu comori ce merita impartite cu altii si ma gandesc sa le incalc si eu.
Ca peste tot este o continua lupta intre dogma si inovatie, la care participam in functie de ce ne dicteaza constiinta noastra, dar si de cat ne permite talentul. Fiind o arta, asa cum spuneam, in Reiki apare usor curentul kitsch, strident si comercial – asta ma deranjeaza cel mai mult.

Care a fost cea mai spinoasa granita dintre cele analizate in carte? Si de ce?

Am eliminat din sumar, si o sa ajunga doar simple articole pe web, toate frontierele banale si le-am lasat acolo doar pe cele “spinoase”. Cele fata de care trebuie sa te raportezi, cel putin azi, atunci cand practici Reiki. Poate ca mai sunt si altele, la fel de importante, pe care nu le-am sesizat eu…

Ce/cat a insemnat calea Reiki in evolutia ta spirituala?

A insemnat mai mult decat am dorit sa recunosc la un moment dat. Am trecut prin yoga, prin qi gong, prin autocontrol, am explorat singur, sau insotit de altii, teritoriul esoterismului si spatiul misticismului. Pe urma mi-am dorit ceva mult mai pragmatic si am dat peste Reiki. Si peste frontierele acestuia…

Daca ar fi sa emigrezi din ‘tara’ Reiki, spre ce frontiera te-ai indrepta? 🙂

Nu as “emigra”, ci as cuceri cat mai mult din teritoriul vast numit qi gong. Si as incerca sa-mi ofer cat mai multe caramizi la edificiul cunoasterii universului din perspectiva esoterica. De fapt cam asa sunt si cursurile mele, asa este si cartea despre care vorbim (un altfel de curs la randul ei). Vreau sa-mi explic lucrurile, vreau sa pot mai mult…

Care este urmatoarea carte la care lucrezi? Si pe cand lansarea?

Intotdeauna lucrez la doua carti. Intotdeauna asist la o situatie de tip Cain-Abel, o carte o ucide pe cealalta. Arareori cartea “a doua” reinvie in inima mea, asa ca nu are rost sa spun la ce am lucrat in paralel cu Frontierele si ar putea fi gata in cel mai scurt timp – este un proiect decedat. Dar am temele mele preferate pe care niciodata nu le arunc in acest
razboi fratricid decat atunci cand sunt sigur ca vor castiga. Si imi doresc, foarte mult, sa mai scriu un roman. Si sa termin ce am inceput cu Irealitatea imediata

Read Full Post »

Fragment din cartea Dincolo de frontierele reiki, Vlad T. Popescu, Editura RAO

Atât în noi, cât şi în jurul nostru, de fapt până la marginea Universului, curge energie şi circulă informaţie care poate fi accesată în multe moduri, dar cea mai „palpabilă“ metodă este aceea radiestezică. Vezi cum se mişcă ansa, simţi cum se mişcă ansa. Deşi practicantul de Reiki trebuie să înveţe să-şi obţină informaţiile pe alte căi (fie prin palmele noastre exersate, fie prin al treilea ochi, fie prin alte metode), ştiu, din practică, faptul că avem nevoie de confirmări, că avem nevoie de un sprijin până în momentul în care ajungem să „vedem“. De aceea ofer câteva elemente din ceea ce se numeşte radiestezia multidimensională, care utilizează atât sistemul de parametri din Qi Gong, cât şi pe acela din Shamballa MDH. Se poate utiliza orice ansă şi un raportor marcat de la 0 la F (0-9 şi A-F), în sistem hexadecimal care reprezintă o metodă comodă de afişare a valorilor, este mult mai natural decât pare la prima vedere şi se suprapune peste vechiul sistem utilizat în Qi Gong.
Utilizându-se scara hexadecimală, se măsoară valorile existente la nivelul celor trei tandien-uri (chakrele II, IV şi VI), parametri legaţi Merkaba şi de Steaua Pământului, de suflet, Şarpele Kundalini ori Karmă…

Read Full Post »