Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘timp liber’ Category

Si ne-am intors.

Si a fost atat de plin si de frumos si de toate cele, incat nu am mai apucat sa scriu nimic, desi imi propusesem asta de la inceput. Din ce imi amintesc, pot mentiona urmatoarele: Alex s-a intors la Tai Chi, zi de zi. Fetele au trecut in fata, pe rand, si au facut singure miscarile cap-coada. Don Beckett ne-a oferit o mostra de Johrei :). Cu Vlad T. Popescu am discutat despre protocolul de terapie si despre gradul de fuga din fata lectiilor de invatat. Cu Mihai Petrea am vorbit despre timp, viitor si conduita personala. Asta in teorie. Practic, am asistat la o serie de momente comice si absolut naturale, venite din partea publicului, astfel incat la finalul prelegerii radeam cu totii cu lacrimi. Cu Roberto Quaglia am vorbit despre viitor intr-un alt mod, despre teoria jocului si despre orice subiect a ajuns in discutie. Cu Georgeta Popescu am facut meditatii, teste si am aflat chestii despre noi. Extremele noastre in diverse campuri, atitudinea fata de timp si cum ni-l ocupam in mod intentionat. O parte din noi au mers la Ramnicu Valcea, la lansarea cartii lui Don Beckett si apoi la plimbare prin mall, la inghetata. Am ajuns din nou la coloana. Pe acelasi drum, facut de atatea ori, cu alti oameni, insa mereu nou. Am stat la rau, unde in albia care era seaca anul trecut, acum curgeau suvoaie de apa albastru-smarald. Poate asa e si drumul nostru; la inceput secat si uscat, dar dupa o vreme devine plin. Noi suntem cei care il umplem, fara sa ne dam seama macar. Pe malul raului, un foc facut de fete. Uniune intre foc, apa si pamant, la fel ca in Johrei-ul lui Don. Nicu Gecse ne-a aratat simboluri solare, ne-a invatat cate ceva din japoneza si ne-a facut niste acordaje faine de tot. Si am avut un gratar in loc de incheiere. Si multe, multe poze. O atmosfera incredibila; parca de la o tabara la alta e tot mai bine. Iar editia asta le-a intrecut pe toate.

Si aici, poze alandala, pe care mi-e lene sa le inserez in text.

 

 

 

 

 

Advertisements

Read Full Post »

Fetele astea nu au idee cate poze le-am facut

Fetele astea nu au idee cate poze le-am facut...

In ziua noastra libera, dupa cum e relatat si in postul de mai jos, participantii s-au impartit in trei – eu am mers cu partea spirituala, adica in tur de manastiri, ca sa fiu sigura ca avem de povestit din toate partile taberei 🙂

Dupa ce am reusit sa organizam oamenii, masinile si programul, am pornit spre Bistrita, unde, dupa ce am trecut pe la moaste, iar unii din noi au lasat acatiste si ce se mai lasa, am incercat sa ajungem la pestera Sf. Grigorie Decapolitul, aflata la vreo 20 min de mers.

Alta poza furata

Alta poza furata

Drumul a fost superb, nu stiu daca asta se datoreaza unei perioade prea mari in care nu am vazut decat blocuri si strazi gri, insa nu am fost singura care l-a apreciat astfel. Ne-am oprit de cateva ori pentru a face poze ca nu cumva sa imi scape ceva (din fericire, multi au fost incantati sa imi pozeze) :))

 

Alex si fotograful taberei :)

Alex si fotograful taberei 🙂

Trebuie sa recunosc aici ca Alex a stat cuminte la poze, pana mi-am facut damblaua, apreciez 😀

In final, ajungem la pestera, insa era inchisa.

You shall not pass! (adaptat din LOTR, da)

You shall not pass! (adaptat din LOTR, da)

 In orice caz, drumul a meritat din plin. Ca de obicei, la plecarea din manastire, mi s-a facut dor de anumiti oameni, asa ca i-am sunat (probabil s-au obisnuit, fac asta de fiecare data cand ajung la Bistrita). Deci daca stiti ca nu ati mai vorbit de mult timp cu oameni care conteaza si nu stiti cum s-o dregeti, mergeti aici si veti avea un pretext bun sa ii sunati :))A doua oprire a fost la Horezu, unde pe langa atmosfera spirituala, atentia mi-a fost atrasa de 2 elemente materiale si minunate. 2 motociclete imense, ale unor turisti cehi, carora le-am cerut voie sa le fac poze.

Un moment fericit

Un moment fericit

O fi fost ziua mea norocoasa, nu stiu, cert e ca unul din cehi mi-a cerut sa ii fac poze in timp ce se echipa, deci am avut si motocicleta si motociclist.

Aici grupuletzul nostru s-a micsorat si cei ce au mai ramas au pornit spre…

Manastirea Dintr-un Lemn – un loc fermecator, unde am vazut Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului (impresionanta atat prin dimensiunile sale, cat si prin energia care se simtea acolo) si am stat la stejarii seculari. Din pacate, unul dintre ei a fost taiat, iar altul a fost rupt, asa ca se pare ca a ramas un singur stejar secular acolo. Ne-am pozat repede cu el, ca cine stie ce se mai intampla cu el pana revenim…

Grupuletzul

Grupuletzul

In timp ce unii dintre noi vizitau biserica micuta dintr-un lemn, altii s-au decis sa se impamanteze si sa se conecteze mai bine la energia naturii, asa ca ne-am descaltat si am pornit in plimbare pe acolo. Dupa cativa pasi destul de chinuiti (ca deh, in parcurile din oras nu avem voie sa calcam pe iarba, asa ca aveam antrenament zero), vedem un mar si, evident, intr-un mod biblic sau nu, ni se face pofta. Am incercat sa convingem merele sa cada, insa nu am avut succes, asa ca cineva a decis sa se urce in pom.
Chiar ca fructul interzis...Nici asta nu a mers, norocul nostru a fost ca ne-a vazut un om dintre cei ce munceau mai jos, la chilii, si ne-a aruncat o prajina. Am pornit spre ea, cu mers chinuit cu tot, dupa care am avut parte de un dialog memorabil:
Omul: Dar de ce mergeti asa?
Noi: Ne-am descaltat…
Omul: Aaaa, sunteti de la oras.
Dupa care a venit sa ne ajute cu merele, in timp ce noi ne uitam cu ochii cat farfuriile la el, avand in minte schimbul recent de replici care avuse loc.
Yeti a fost prima care a convins vitelul

Yeti a fost prima care a convins vitelul

La iesire, am mers sa urmarim vacile si viteii aflati in grija a doua maicute, poate doar-doar ne-or lasa sa le mangaiem. Cativa dintre noi am avut succes si am reusit sa punem mana pe vitei, inainte sa o rupa la fuga :))

Ultimul loc in care am ajuns a fost schitul Iezer, unde am stat la moastele Sfantului Cuvios Antonie de la Iezer, iar apoi am iesit la rau sa mai stam putin in natura.

Nimeni din grupuletzul nostru nu s-a aruncat aici

Nimeni din grupuletzul nostru nu s-a aruncat aici

 

 Pe langa faptul ca mi-a facut placere sa povestesc ziua drumului spre manastiri, sper ca detaliile oferite sa dezlege misterul intarzierii noastre :))

P.S.: Daca tot nu va ies calculele, mai puneti 20 minute la Boromir, de unde am luat un Tiramisu excelent si multe alte chestii delicioase. 🙂

Read Full Post »

Places to be

De vreme ce in tabara invatam in primul rand sa ne ingrijim corpul spiritual, corpul mental si corpul emotional, nu trebuie sa uitam de cel fizic 🙂 Pentru asta, exista cateva propuneri, probate temeinic de autor si de altii.

In primul rand, localitatea Baile Olanesti este recunoscuta pentru izvoarele minerale. O plimbare prelungita, pe la fiecare din aceste 30 de izvoare, descrie un traseu benefic pentru organism. Nu este obligatoriu sa beti din izvoare, insa, daca o faceti, tineti minte ca in absenta unor trimiteri medicale, este recomandat un consum redus din apele acestea. Traseul urmat va duce de-a lungul raului, prin portiuni impadurite, prin locuri in care natura stapaneste. Drumul nu este greu si dureaza in jur de o ora si jumatate, pentru traseul complet (de la biserica in sus). Daca preferati drumul mai scurt, porniti din centrul Olanestiului si urcati – acest drum dureaza aproximativ o jumatate de ora. Indiferent de traseul ales, o plimbare prin Olanesti va creste, cu siguranta, sanatatea in planul fizic 🙂

In continuare, un alt mod de a ne ingriji corpul fizic este hrana. Contributia acesteia nu se vede doar in planul fizic, ci si in cel emotional 🙂 Iar la acest capitol, Olanestiul ne ofera mai multe posibilitati. Pe primul loc in topul preferintelor personale, este pizza de la Hotelul Noël (minunata), aflat la 3 minute de hotelul unde suntem cazati. Apoi, ar fi ciorba (de legume, alegerea mea) si cordon bleu de la Hotelul Premier (situat in cealalta parte a orasului; din fericire, orasul este foarte mic, asa ca nu va ia mai mult de 10 minute sa ajungeti aici) – loc care se poate lauda cu unul dintre cei mai buni bucatari din oras. Desertul, esential in bunastarea corpului fizic, poate fi ori un tiramisu de la Noël, ori o inghetata din centrul orasului – din nou, la inghetata, de cele mai multe ori am ales tot tiramisu, insa si cea de fructe de padure este excelenta si, pana la urma, merita incercate toate variantele disponibile :). Sa nu uitam ca masa este si un prilej de socializare cu colegii din tabara, o ocazie de a impartasi cunostinte, pareri si de a innoda prietenii.

Acestea fiind spuse, va las cu o imagine a tiramisului de la Noël 🙂

Tiramisu ideal :)

Tiramisu ideal 🙂

Read Full Post »