Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘jurnal’ Category

Si ne-am intors.

Si a fost atat de plin si de frumos si de toate cele, incat nu am mai apucat sa scriu nimic, desi imi propusesem asta de la inceput. Din ce imi amintesc, pot mentiona urmatoarele: Alex s-a intors la Tai Chi, zi de zi. Fetele au trecut in fata, pe rand, si au facut singure miscarile cap-coada. Don Beckett ne-a oferit o mostra de Johrei :). Cu Vlad T. Popescu am discutat despre protocolul de terapie si despre gradul de fuga din fata lectiilor de invatat. Cu Mihai Petrea am vorbit despre timp, viitor si conduita personala. Asta in teorie. Practic, am asistat la o serie de momente comice si absolut naturale, venite din partea publicului, astfel incat la finalul prelegerii radeam cu totii cu lacrimi. Cu Roberto Quaglia am vorbit despre viitor intr-un alt mod, despre teoria jocului si despre orice subiect a ajuns in discutie. Cu Georgeta Popescu am facut meditatii, teste si am aflat chestii despre noi. Extremele noastre in diverse campuri, atitudinea fata de timp si cum ni-l ocupam in mod intentionat. O parte din noi au mers la Ramnicu Valcea, la lansarea cartii lui Don Beckett si apoi la plimbare prin mall, la inghetata. Am ajuns din nou la coloana. Pe acelasi drum, facut de atatea ori, cu alti oameni, insa mereu nou. Am stat la rau, unde in albia care era seaca anul trecut, acum curgeau suvoaie de apa albastru-smarald. Poate asa e si drumul nostru; la inceput secat si uscat, dar dupa o vreme devine plin. Noi suntem cei care il umplem, fara sa ne dam seama macar. Pe malul raului, un foc facut de fete. Uniune intre foc, apa si pamant, la fel ca in Johrei-ul lui Don. Nicu Gecse ne-a aratat simboluri solare, ne-a invatat cate ceva din japoneza si ne-a facut niste acordaje faine de tot. Si am avut un gratar in loc de incheiere. Si multe, multe poze. O atmosfera incredibila; parca de la o tabara la alta e tot mai bine. Iar editia asta le-a intrecut pe toate.

Si aici, poze alandala, pe care mi-e lene sa le inserez in text.

 

 

 

 

 

Advertisements

Read Full Post »

Deschiderea taberei s-a facut pe particele, pe masura ce soseau oamenii de la Premier, unde probabil am initiat cuptoarele cu foamea noastra.

Tiramisu a fost verificat si dat mai departe. E standard, se aproba 🙂

Se pare ca exista ceva schimbari. Nu se mai chiuleste. Ba chiar oamenii sunt punctuali, ca sa nu mai zic de faptul ca jumatate de tabara a fost in picioare la ora 8 pentru Tai Chi. Sincer, cred ca asta e recordul absolut de prezenta din toate editiile de pana acum :)) Si avem promisiuni si de la multi dintre cei care au dormit in continuare ca maine ni se vor alatura. Iar faptul ca Alex a fost convins sa alerge si sa faca Tai Chi a fost cu adevarat cu adevarat una din minunile taberei. 😛

Avem si un om care se ocupa cu transcripturile, Andreea, asa ca nu mai avem cum sa ramanem in urma cu traducerea, iar greselile nu se mai fac. S-a rezolvat karma cu tradusul!  :))

Ce nu s-a schimbat e modul in care se creeaza legaturi intre oameni – usor si rapid, de parca ne-am cunoaste de o mie de ani. Ah, si avem un sport nou – tenisul de masa – datorita lui Dorian, care fiind atat de pasionat, ne-a fascinat si pe noi :))

Read Full Post »

Ziua a sasea

Privirea severa a lui Tudor ne analiza miscarile

Privirea severa a lui Tudor ne analizeaza miscarile

Pe o vreme de numarat banii, in vreme ce unii aparau tabara din paturile lor pufoase, cei mai viteji dintre noi au iesit la inviorare sub indrumarea maestrului Tudor. Ploua parca in ciuda diminetilor senine pe care le-am avut in tabara pana atunci. Si cum eu nu functionez bine la ora 8 dimineata, nu mi-a trecut prin cap sa iau camera foto dupa mine in diminetile senine de care ziceam.   Oricum, in ultima zi, mai armonizati fiind, am reusit sa executam ceva mai cursiv miscarea celor 10 forme primita mostenire de la Master Song.

Destul de armoniosi, as zice

Destul de armoniosi, as zice

Desi noi stiam ca suntem extraordinari si asa mai departe, l-am intrebat totusi pe Tudor ce parere a avut de grupuletzul nostru: “In ciuda orei matinale, erau dornici sa stapaneasca tehnica. Mi-a placut faptul ca veneau cu sugestii si intrebari si, in plus, am parcurs repede toate formele, fiindu-le foarte usor acum sa practice daca se uita la filmulet.”

Ne bucuram ca ne-a apreciat, de altfel si grupuletzul a avut o parere foarte buna despre maestrul indrumator (“ne-a placut, ne-a placut; dar cati ani are? serioooos? nu credeam ca e asa de tanar” :D). Apropo de varsta maestrului, la multi ani anticipat!

In restul timpului se auzeau franturi de regrete la gandul ca plecam, evaluari mai mult sau mai putin de situatie, promisiuni de reintalnire, comentarii despre tabara si asa mai departe. Pe seara am avut parte, la fel ca anul trecut, de artificii. Nu conteaza ca nu erau ale noastre, noi ne-am bucurat de ele.

Desfaceti sampania spirituala!

Desfaceti sampania spirituala!

Traiasca Olanestiul, ne vedem la anul!

Traiasca Olanestiul, ne vedem la anul!

 

Read Full Post »

Highlight: Roberto Quaglia, 16.00-19.30 Intr-o limba romana din ce in ce mai cursiva, Roberto si-a inceput conferinta cu o analiza despre imagine si manipulare in mass-media, despre romanii din Italia – cum sunt ei perceputi acolo si de ce. Subiectul a venit la cererea salii si risca sa devina incomod daca nu am fi avut in fata un om cu adevarat priceput in ale argumentarii si diplomatiei. “Intelectualii sunt de alta parere. De asta eu ma aflu aici, si nu acolo” a glumit Roberto care, de multi ani, are mai multe tari de adoptie, printre care si a noastra.
Trecand peste glumitele cu Berlusconi si scandalul in care a fost “lucrat” de serviciile secrete adverse, Roberto a analizat putin paradoxul prin care gripa aviara a “devenit” porcina intr-un timp record si intr-un mod cat se poate de suspect. La intrebarea ce e cu gripa caineasca despre care aparusera stiri de cateva zile, Roberto a afirmat surprins ca nu este la curent, dar scrisese ceva in cartea sa 11 septembrie – Mitul. “Cineva te citeste si se inspira din cartile tale!”, a venit replica din sala, dar scriitorul italian a preferat sa explice doar cu o gluma modul in care analizele sale se dovedesc in timp adevarate premonitii.

Roberto Quaglia

Roberto Quaglia

Partea a doua a conferintei a fost dedicata temei pentru care a fost invitat la Olanesti: introducere in teoria jocului. Dupa o scurta definire interactiva a jocului (ocazie cu care Alex ne-a oferit perla “sahul este un joc pentru dezvoltarea creierului, tablele pentru incheietura mainii ”) am aflat ca exista jocuri finite si infinite, cu finalitate inchisa sau deschisa spre mai multe probabilitati. Expunerea are la baza Gandirea stocastica, carte aparuta in 2004 la Nemira sub ingrijirea lui Vlad T. Popescu, aflat si el printre cei care l-au audiat sambata pe Roberto.
Concluzie aleasa subiectiv din tot discursul: jocurile finite pot fi plictisitoare, jocurile infinite si imprevizibile ii pot face pe oameni mai fericiti. 🙂
De la 20,30 Inchiderea festiva ne-a prilejuit din nou intalnirea in plen cu participantii taberei. Diplomele au venit odata cu anuntul ca in primavara la editia a V-a se va incearca aducerea lui Patrick Ziegler sau Don Beckett. Totodata, Vlad a solicitat participantilor sa-si exprime pe e-mail (reiki.sfat@gmail.com sau camera306@yahoo.com) opiniile cu privire la cea de-a patra editie a taberei, ocazie cu care a lansat si un nou concurs (de creativitate+ obiectivitate) ce are ca premiu un clopotel tibetan.

Poze, autografe, pupici, love you… love you too, voi cand plecati?, da-mi ID-ul tau, ne vedem in Bucuresti… cand mai tineti seminarii?… cu ce plecati maine?…

Read Full Post »

Fetele astea nu au idee cate poze le-am facut

Fetele astea nu au idee cate poze le-am facut...

In ziua noastra libera, dupa cum e relatat si in postul de mai jos, participantii s-au impartit in trei – eu am mers cu partea spirituala, adica in tur de manastiri, ca sa fiu sigura ca avem de povestit din toate partile taberei 🙂

Dupa ce am reusit sa organizam oamenii, masinile si programul, am pornit spre Bistrita, unde, dupa ce am trecut pe la moaste, iar unii din noi au lasat acatiste si ce se mai lasa, am incercat sa ajungem la pestera Sf. Grigorie Decapolitul, aflata la vreo 20 min de mers.

Alta poza furata

Alta poza furata

Drumul a fost superb, nu stiu daca asta se datoreaza unei perioade prea mari in care nu am vazut decat blocuri si strazi gri, insa nu am fost singura care l-a apreciat astfel. Ne-am oprit de cateva ori pentru a face poze ca nu cumva sa imi scape ceva (din fericire, multi au fost incantati sa imi pozeze) :))

 

Alex si fotograful taberei :)

Alex si fotograful taberei 🙂

Trebuie sa recunosc aici ca Alex a stat cuminte la poze, pana mi-am facut damblaua, apreciez 😀

In final, ajungem la pestera, insa era inchisa.

You shall not pass! (adaptat din LOTR, da)

You shall not pass! (adaptat din LOTR, da)

 In orice caz, drumul a meritat din plin. Ca de obicei, la plecarea din manastire, mi s-a facut dor de anumiti oameni, asa ca i-am sunat (probabil s-au obisnuit, fac asta de fiecare data cand ajung la Bistrita). Deci daca stiti ca nu ati mai vorbit de mult timp cu oameni care conteaza si nu stiti cum s-o dregeti, mergeti aici si veti avea un pretext bun sa ii sunati :))A doua oprire a fost la Horezu, unde pe langa atmosfera spirituala, atentia mi-a fost atrasa de 2 elemente materiale si minunate. 2 motociclete imense, ale unor turisti cehi, carora le-am cerut voie sa le fac poze.

Un moment fericit

Un moment fericit

O fi fost ziua mea norocoasa, nu stiu, cert e ca unul din cehi mi-a cerut sa ii fac poze in timp ce se echipa, deci am avut si motocicleta si motociclist.

Aici grupuletzul nostru s-a micsorat si cei ce au mai ramas au pornit spre…

Manastirea Dintr-un Lemn – un loc fermecator, unde am vazut Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului (impresionanta atat prin dimensiunile sale, cat si prin energia care se simtea acolo) si am stat la stejarii seculari. Din pacate, unul dintre ei a fost taiat, iar altul a fost rupt, asa ca se pare ca a ramas un singur stejar secular acolo. Ne-am pozat repede cu el, ca cine stie ce se mai intampla cu el pana revenim…

Grupuletzul

Grupuletzul

In timp ce unii dintre noi vizitau biserica micuta dintr-un lemn, altii s-au decis sa se impamanteze si sa se conecteze mai bine la energia naturii, asa ca ne-am descaltat si am pornit in plimbare pe acolo. Dupa cativa pasi destul de chinuiti (ca deh, in parcurile din oras nu avem voie sa calcam pe iarba, asa ca aveam antrenament zero), vedem un mar si, evident, intr-un mod biblic sau nu, ni se face pofta. Am incercat sa convingem merele sa cada, insa nu am avut succes, asa ca cineva a decis sa se urce in pom.
Chiar ca fructul interzis...Nici asta nu a mers, norocul nostru a fost ca ne-a vazut un om dintre cei ce munceau mai jos, la chilii, si ne-a aruncat o prajina. Am pornit spre ea, cu mers chinuit cu tot, dupa care am avut parte de un dialog memorabil:
Omul: Dar de ce mergeti asa?
Noi: Ne-am descaltat…
Omul: Aaaa, sunteti de la oras.
Dupa care a venit sa ne ajute cu merele, in timp ce noi ne uitam cu ochii cat farfuriile la el, avand in minte schimbul recent de replici care avuse loc.
Yeti a fost prima care a convins vitelul

Yeti a fost prima care a convins vitelul

La iesire, am mers sa urmarim vacile si viteii aflati in grija a doua maicute, poate doar-doar ne-or lasa sa le mangaiem. Cativa dintre noi am avut succes si am reusit sa punem mana pe vitei, inainte sa o rupa la fuga :))

Ultimul loc in care am ajuns a fost schitul Iezer, unde am stat la moastele Sfantului Cuvios Antonie de la Iezer, iar apoi am iesit la rau sa mai stam putin in natura.

Nimeni din grupuletzul nostru nu s-a aruncat aici

Nimeni din grupuletzul nostru nu s-a aruncat aici

 

 Pe langa faptul ca mi-a facut placere sa povestesc ziua drumului spre manastiri, sper ca detaliile oferite sa dezlege misterul intarzierii noastre :))

P.S.: Daca tot nu va ies calculele, mai puneti 20 minute la Boromir, de unde am luat un Tiramisu excelent si multe alte chestii delicioase. 🙂

Read Full Post »

Ziua a patra

Relaxare ca sa zic asa. De diminetza majoritatea celor din tabara au plecat sa viziteze manastirile din zona, cativa au optat pentru drumetie in imprejurimile Olanestiului, altii pentru piscina de la ‘Select’ si daca mai e cineva omis, sa ma anunte unde a fost. 🙂

Oana a ramas sa ofere consultatii astrologice personalizate, Vlad sa-l astepte pe Roberto, Costi cu Mihai au tras cu arcul si n-au vanat decat tinta. Si Aida a somat pentru ca cei programati la curatari erau pe drumuri. Cursul de la ora 16.00 nu s-a mai tinut din lipsa de cvorum, care cvorum s-a intors in loc de ora 2 PM la ora 22. 🙂 Pentru ca zona e foarte frumoasa si meritau vizitate si Polovraciul, si Grigorie Decapolitul, si Dintr-un Lemn, si Iezer si… Cum a fost pe traseul manastirilor va relata Midnightfrenzy.

Obositi, dar inca entuziasti, multi au preferat sa incheie ziua cu meditatiile conduse de Yeti. Ba unii dintre ei au avut curajul sa continue la remi, carti si… evaluari la Costi in camera.

Read Full Post »

3

Legenda spune ca in ruinele chaldeene au fost descoperite 10.000 de tablite de lut ars pe care erau facute astrograme pentru tot atatia ani. Efemeride le-au numit cunoscatorii si chiar daca nu se stie de au existat vreodata cu adevarat, poezia lor a ajuns pana astazi. Cu vreo 2500 ani in urma Astrologia a aparut ca o incercare a omului de a se apropia de Cer, de a-L intelege, poate chiar de a-L cuceri… cumva. Planetele sunt un fel de seniori cosmici care tind sa ne coordoneze fiintarile in amplul mecanism universal. Interesant, veridic, complicat… In 3 ore un intreg sistem nu poate fi predat ori inteles, dar ca si la o intalnire cu un necunoscut poti sa-ti dai seama din primele secunde daca te atrage sau ba.

Oana Bodor, astrolog

Oana Bodor, astrolog

In seara celei de a treia zi de Olanesti 4 am invatat de la Oana logica simbolurilor folosite pentru corpurile ceresti uzitate in Astrologie (amestecul ala de cerculete, cruciulite, semilune care in diverse combinatii pot insemna Soare, Marte, Pluto etc.) E prima oara cand mi le explica cineva si chiar le-am retinut. 🙂 A mai explicat cum este realizata harta natala, care-s cele 12 case, care-i treaba cu Nodul Nord si planetele retrograde… Cum poate fiecare zodie sa foloseasca anumite energii si calitati (din perspectiva astrologica) in evolutia spirituala. A fost dragut sa studiem cu aceasta ocazie compozitia grupului: un filon generos de Fecioare (cu Tudor in frunte:p), cateva Balante care parca s-au vorbit sa fie nascute in acelasi an, in zile consecutive si cu aceeasi nuanta de par, cam tot atatia Raci… niciun Geaman, un singur Leu si doar doi Pesti amarati. Si sa ma ierte Varsatorii ca n-am mai retinut cati erau din pricina unicei si Sagetatoarei Rux care facea atmosfera cu Scorpioancele de langa ea. Nici Capricornii ori Berbecii nu au excelat la apel, dar…

Mihai Petrea, maestru Reiki

Mihai Petrea, maestru Reiki

Azi ne-am mai Impacat personal sub indrumarea lui Costi si ne-am stabilit mai bine Prioritatile si Programul de viata alaturi de Mihai (felicitari pentru primul curs, artistule…)

Faza zilei a fost pentru mine sa vad o persoana cu sufletul deschis cu adevarat sau adeva..mult. Lumina ii deborda din ochi de parca era o ‘instalatie’ de fericire. Rar intalnesti asa ceva. Nu era din grupul nostru si nici macar constienta de sine nu parea a fi. Am pasit incet de teama sa nu deranjez fenomenul. Daca pot, il studiez si maine. 🙂

Read Full Post »

Older Posts »