Impresii

Tabara de la Olanesti mi s-a parut cumva rupta de realitate la cat de frumoasa a fost… M-am simtit in lumea mea acolo si cand am revenit acasa am avut o perioada in care ma invarteam aiurea pentru ca nu mai regaseam senzatia de atunci. Faptul ca am fost inconjurata de atatia oameni minunati, cu care am putut vorbi orice si cu care m-am simtit atat de bine, a fost ceva inimaginabil pentru un om care atinsese blazarea totala. Ce este si mai dragut e faptul ca am pastrat legatura cu destui din cei care au venit inca din prima tabara si in ultimele luni ne-am intalnit deseori.

In a doua editie, pe langa cursuri, plimbari, bancuri si povesti de seara (si evaluari de situatii), am avut si o sarcina de indeplinit. Asadar, am tradus pentru Master Song in aproape toate serile, daca imi amintesc bine. La inceput, recunosc, a fost groaznic; sa stau in fata unei multimi si sa traduc timp de 2 ore niste lucruri pe care nu le stiam de dinainte, a fost extrem de dificil. Vazand cat de greu mi-a fost, am mers dupa curs la Master si l-am rugat sa vorbeasca cu mine despre ce urma sa predea in serile urmatoare. Rezultatul – o traducere mai coerenta, mai corecta, iar eu, pe langa faptul ca aveam senzatia ca stiu despre ce vorbesc, am si ramas in minte cu cate ceva de la curs. In plus, am observat ca oamenii ma priveau cu o oarecare apreciere si, desi pe moment nu intelegeam (credeam ca am fost o epava totala in ceea ce priveste tradusul), am inteles apoi ca a contat mai mult curajul de a iesi in fata si de a incerca sa ma descurc cum pot. Ei bine, si poate si zambetul meu a contribuit la asta pe undeva .

Am, evident, si amintiri foarte amuzante din timpul tradusului. De exemplu, Master povestea despre oamenii “calzi” (incarcati cu yang, daca nu ma insel). In povestea lui, era vorba despre un imparat chinez care plecase la vanatoare si ochise o caprioara (sau, in orice caz, un animal) pe care o urmarise fara oprire, apoi o ucise si ii bau sangele pe loc. Dupa ce a facut asta, tot trupul i-a fost cuprins de febra si a inceput sa umble aiurea pana a ajuns la un sat amarat din imparatia lui. Acolo a intrat intr-o coliba saracacioasa unde a dat de o femeie. Master Song a povestit asta timp de vreo 10 minute, fara sa se opreasca. Prin urmare, am retinut inceputul povestii, insa la sfarsit am “improvizat”, deoarece memoria ma lasase balta. Astfel, in povestea mea, imparatul intra in coliba, iar femeia pe care o gaseste il face bine. Hohote generale de ras, toata sala era pe jos de ras, pana si Master Song radea, numai eu stateam ca toanta si nu pricepeam. Atunci, cineva din public a avut bunavointa sa imi spuna ca in povestea originala, imparatul a intrat la femeie in casa si… uhm… sa zicem doar ca femeia i-a facut la un moment dat un copil. :D:D

Memorabil, in orice caz. Asa cum a fost intreaga tabara, in ambele sale editii.

In incheiere, nu pot spune decat ca astept cu nerabdare sa ajung la Olanesti, pe 28 aprilie

Cu ocazia acestui post, va invit sa scrieti si voi impresiile voastre despre tabara

midnightfrenzy

 

Ruxandra:

Ce aş putea spune despre Olăneşti 1 şi 2? Pentru mine a fost totul incredibil de simplu. Am primit un e-mail de la maestrul meu si am hotărât sa vin. Restul e istorie. Totul s-a legat incredibil de parcă ar fi trebuit să fiu acolo.

În tabară mi-a plăcut totul. Organizatorii, cursurile, dar în special oamenii pe care i-am cunoscut. M-am simţit ocrotită, răsfăţată, iubită şi ajutată să evoluez. Între Olaneşti 1 şi 2 i-am văzut pe mulţi transformându-se. A fost ceva impresionant.

Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru tot. Am simţit că mi-a făcut un dar. Multumesc tuturor organizatorilor, participanţilor pentru tot. Deseori in viata ni se întâmplă să regretăm ceva. Să spunem că am schimba ceva dacă am putea. În ceea ce priveşte Olăneşti 1 şi 2 adevărul e că nu aş schimba nimic. Pentru mine totul a fost perfect şi cine mă cunoaşte mai bine ştie că aşa ceva e aproape imposibil. Dar la Olăneşti asa a fost.

Am învăţat foarte multe, am avut revelaţii, am cunoscut oameni minunaţi şi am participat la atîtea momente deosebite. Am fost fericită şi m-am distrat cu adevărat. Port în suflet tot. De abia aştept a treia ediţie. Sunt sigură că totul va fi minuat.

În încheiere aş vrea doar să spun că la Olăneşti am înţeles cu adevărat ce inseamnă iubirea de aproape şi cât de simplu poate să fie. Până acolo doar m-am străduit.

 

Laur:

        Pentru mine, tabara a fost un loc la care am participat la multe lucruri interesante. Pentru inceput, ar fi Tai Chi si Qi Gong, practici pe care nu le mai facusem niciodata. Au fost niste lucruri noi pentru mine si chiar mi-au placut, atat Tai Chi-ul de dimineata, cu exercitiile fizice, cat si partea de Qi Gong, de seara, care implica lucratul cu mediul inconjurator si cu universul.

       De asemenea, cursul lui Roberto Quaglia mi s-a parut interesant, pentru ca a fost o discutie libera cu participantii, nu a fost un tipar prestabilit, lucru care din punctul meu de vedere a permis un schimb mai activ de informatii, a fost dinamic. In plus, as mai spune ca mi-a placut si excursia la coloana, e un loc frumos si pe langa partea spirituala, mi-a prins bine ca am mai facut si niste miscare 

       In final, desi ma consider o persoana inchisa, in tabara am simtit un inceput de deschidere; tabara de la Olanesti a reprezentat cu adevarat o oportunitate in acest sens .

 

Simona:

     Ce imi amintesc eu despre tabara de la Olanesti este ca mi-a placut absolut totul: cursurile, de la care am aflat multe lucruri folositoare, serile in care ne strangeam cu totii la masa si vorbeam despre ce am mai vazut, despre ce am mai aflat la cursuri, ce am mai simtit, radeam si tot asa. A fost si o experienta interesanta si o ocazie de a cunoaste noi oameni (mai ales oameni care stiu sa spuna bancuri geniale ).

R:

    Olanesti?!!! Tabara??? Ce ai cu mine? De ce vrei sa plang? Ca ma apuca plansul pentru ca la editia a III-s nu voi fi prezent.: ( A fost… minunat, excelent, nu m-am mai simtit asa bine de ani de zile. E fff fain sa fii alaturi de oameni ca tine, adica un pic cu capul cum suntem noi. Sper ca la editia din toamna sa fiu si eu, si promit sa tin un jurnal si sa vi-l dau spre publicare, ca prea multe se intampla si-s prea multe amintiri pentru a ma rezuma doar la cateva…”.

 

Carol:   

 

 

Prima tabara
      Cand am aflat de prima tabara am stat putin pe ganduri… daca sa vin sau sa nu vin… ma gandeam ca nu pierd nimic daca nu merg, insa Vlad a insistat si bine a facut! La inceput nu stiam la ce sa ma astept… din tabara stiam organizatorii si pe inca o persoana, insa nu mi-a fost greu sa ma imprietenesc cu lumea de acolo, toata lumea fiind bine dispusa, deschisa si binevoitoare, asa ca prieteniile s-au legat repede si trebuie sa recunosc ca nu orice prietenii, ci din acelea pe care le faci la varste fragede si care parca nu se vor rupe niciodata. Avand in vedere ca a fost prima tabara la care am participat, experientele au fost inedite.

      Am plecat cu foarte multa cunoastere si in acelasi timp am putut simti si experimenta ceea ce, poate, pana atunci mi se parea rupt dintr-o alta realitate. Pot spune ca dupa prima tabara ma simteam un om schimbat, cu o viziune mult mai larga mai cuprinzatoare si intelegatoare. De asemenea, pe langa faptul ca sufleteste ma simteam foarte bine, la nivel fizic ma simteam excelent, pot spune ca niciodata nu m-am simtit atat de bine.
A doua tabara…
      Cu toate ca unele persoane din prima tabara cu care legasem prietenii nu au putut veni, m-am simtit excelent. Din nou s-au format alte legaturi similare primelor…parca mediul fiind dedicat acestui fapt. Atmosfera in tabara este una de permanenta bucurie si surpriza. Lumea este foarte bine dispusa, amabila, draguta… ceea ce parca imblanzeste orice fire. Pot spune ca din punctul meu de vedere tabara este ca rupta dintr-un basm, sacrul se intalneste cu profanul, realul cu fabulosul iar la sfarsit ajungi sa te intrebi …a fost realitate sau a fost doar un vis??

      Starea de surpriza se datoreaza si cursurilor, care aduc de fiecare data ceva nou si care se adapteaza la cursanti, ele fiind pentru toate nivelurile. Ca program toata ziua este dedicata studiului – zilnic sunt in jur de 4 cursuri cu pauze intre ele, program destul de intens, insa facut in asa fel incat sa poata fi valorificata fiecare clipa si sa putem pleca avand un bagaj de cunostiinte cat mai mare.
     Concluzia: m-am inscris si la a treia editie a taberei!! Astept cu nerabdare momentul si pentru mine este ceva de la care parca e pacat sa lipsesc, pentru ca e mult prea frumos si pierderea ar fi mare.” 

 

 

Adina 306:

Salut toti participantii la taberele de la Olanesti, in special la prima (pentru ca pe ei ii cunosc personal). Imi este tare dor de incomparabila aura de mister si umor, la care cu mandrie declar ca am contribuit partial.
Din nefericire, traseul existentei mele pe pamant m-a impiedicat sa particip la toate taberele organizate (fizic vorbind). Cu sufletul si spiritul nu pot fi insa decat alaturi de acest grup de oameni minunati. “Tabara de la Olanesti” este o experienta unica, intai din punctul de vedere al cunoasterii “expuse”, apoi din punctul de vedere al experientei personale. Este o usurare sa petreci o saptamana cu oameni care au aceleasi preocupari, intrebari si vise ca tine, unde nu esti considerat – in cel mai fericit caz – ciudat. S-a intamplat ca personalul hotelului sa ne priveasca putin…confuz, si sa incurce comenzile, dar asta nu din cauza noastra, ci a propriei lor perceptii asupra a ceea ce suntem )

S-au mai “intamplat” mici testari si incercari de forte, care au impartit artificial grupul – un lucru de altfel foarte util si educativ, ca un fel de practica in atac si autoaparare… bineinteles ca intr-o atmosfera prietenoasa, si de fiecare data am avut confirmarea faptului ca, dincolo de tehnici, sisteme si conceptii, cea mai eficienta arma este RASUL. Am ras probabil pentru jumatate de an (si mai stiu cateva persoane care pot spune acelasi lucru), ne-am “amuzat” cu nume de cod si cu jucarii specifice “profesiei”, dar cand trebuia sa fim seriosi, reuseam cumva.

As mai putea  scrie ceva pagini, dar nu vreau sa fiu plictisitoare nici indiscreta ), asa ca ma opresc aici.
Nu pot formula o concluzie privind aceasta experienta prin care am trecut, pentru ca ma urmareste si astazi…pentru mine inca nu s-a terminat. Ca sa va fie clar: va port cu mine peste tot, si nu am de gand sa schimb asta! Egregor sau nu…